*** Și...uneori. ***

Royal Club for Literature and Peace 

***  Și...uneori. ***

Cristina Serghiescu 

Și...uneori...

Cristina Serghiescu 

România 

Și... uneori...

Cât doare clipa,

Sfârșind pe tâmpla unei zile,

Cuvinte grele ard aripa,

Bat clopote de gând ostile...

Și... uneori...

Cum strigă vise,

Pe fruntea altui început,

Zvâcnesc esențele aprinse,

În miezul galben din sărut...

Și... uneori...

Când trec cocorii,

Pe cerul inimii plăpând,

În roșu se îmbracă zorii,

Descântă sufletul flămând...

Și... uneori...

Cât se frământă 

Ecoul calm al resemnării,

Prin văile de suflet cântă,

Sfidează vântul așteptării...

Și... uneori...

Cum tace focul,

În vatră aspră de voință,

Jarul își caută norocul,

Suspină vreascuri de credință...

Și... uneori...

Când pumnul strigă,

Încarcerând un verb avid,

Galbenul vieții se intrigă,

În vena timpului perfid...

Și... uneori...

Cât praf se cerne,

În palma nopții răzvrătite,

Acoperă confuzii terne,

Sufocă visele ciobite...

Și... uneori...

Cum cresc concluzii,

Din miezul tainic al gândirii,

Trec stoluri aspre de iluzii,

Tu țeși mătasea nemuririi...

Și... uneori...

Când muguri cântă,

În ramul mut al fericirii,

Urechea zilei se frământă,

Ascunde sunetul iubirii...

Versuri din volumul 

CONFLUENȚE 

5.04.2025

Fotografie din galeria personală

documentation: Waffaa Badarneh